Cadouri fanteziste

În cazul în care mâine e ziua prietenei tale și vrei să îi faci un cadou care să-i tragă atenția, ai putea să încerci să-i cumperi o fotografie de colecție cu un tataie din 1943 în ea, un bun mitralior (PBY Blister Gunner) în acțiune. De exemplu, una semnată de autorul ei celebru, Horace Bristol. Dacă iubita nu a fost foarte cuminte și nu merită chiar originalul, poți oricând să-i dăruiești un print pe hârtie satinată, frumos înrămat… sau neînrămat, nu contează, oricum nu va observa dacă are sau nu ramă. Dar cel mai mare câștig al acestei manevre de învăluire va fi tot al tău, rivalul din fotografie are azi cel puțin 90 de ani.

sursă foto:  www.editionq.com

Kuki Constantinescu: “Bijuteria ca mestesug e pe cale de disparitie”

Care sunt particularitatile bijuteriilor create de dumneavostra?

Cred ca formele sint foarte clare si simple; minimaliste ca limbaj dar puternice ca forma (si aici ma refer mai ales la inele).

Te-ai autodenumit „stapana inelelor” sau asa te-a numit presa?

Eu m-am autodenumit asa, mai in gluma mai in serios si asa mi-a ramas numele.

De ce inele?

Aici e o chestie complicata… Asa mi-am inceput cariera, facind inele. Primul meu proiect a fost sa fac o bijuterie ascunsa si singurul meu gind au fost inelele. Cred ca porneste si de la ce iti place tie ca persoana sa porti. Te gindesti in primul rind la tine. Plus ca imi plac miinile si pe ele vreau sa le impodobesc cel mai mult. Un inel urias si generos e tot ce poti sa ai pe mina. Bratarile nu ma fascineaza deloc desi impodobesc tot mina.

Fiecare arist are un obiect care-l inspira. Pe dumneavoastra ce anume va inspira?

Am  fost intrebata de mai multe ori ce ma inspira si am raspuns ca strafulgerarile. Poate sa fie orice care nu are directa legatura cu bijuteria sau obiectul. Un gind, o stare,dar si tot ce vad. Daca strafulgerarile nu sint intretinute cu informatie si documentare se cam sting. Important e sa iesi mult din casa, sa te uiti pe carti sa observi lucruri si sa existe perioade de crestere chiar daca sint rare. Trebuie sa inaintezi cu pasi mici dar siguri.

Care este dupa dumneavostra viitorul bijuteriei?

Bijuteria ca mestesug e din pacate pe cale de disparitie. Altfel, nu cred ca va disparea vreodata. Nevoia exista. Ori se merge pe bijuteria concept, la granita cu arta, ori exista si cea de-a doua categorie: accesoriul – pe care eu nu-l agreez cel putin ca definitie.

Care sunt proiectele la care lucrati acum?

Acum, voi avea o expozitie impreuna cu sora mea Daniela Balaneanu la galeria Anaid de seara galeriilor, pe 16 mai. Este o expozitie de pictura de data asta dar va contine si obiect, in cazul meu.
Urmatorul proiect va fi pe undeva la sfirsitul lui septembrie, inceput de octombrie, la Institutul Cultural Roman din Stockholm. O expozitie de bijuterie impreuna cu fostul meu maestru, Wolfgang Gessl si cu Vlad Andrei Gherghiceanu, orfevrieri si ei.

Cand vom vedea o noua expozitie cu bijuteriile create de dumneavostra?

In Bucuresti sau Romania, inca nu stiu. Probabil, la anul la cea de-a 3a editie Extins.

In ce magazine se gasesc actualmente bijuteriile create de dumneavoastra?

In Bucuresti bijuteriile mele se gasesc la concept store-ul Rozalb de Mura.

Care este piatra pretioasa preferata?

Cuarturile, mai ales cel roz si cristalul de stinca. Diamant neslefuit si aproape orice piatra. Cu cit le cunosti mai bine si te uiti la ele mai indelung, cu atit le indragesti mai mult.

De ce lucrezi in mod special cu argintul?

Eu am fost educata ca silversmith. Asta am studiat. As fi putut alege auraria dar de cind ma stiu mi-a placut “argintiul” si nu “auriul”. Acum insa am inceput sa indragesc aurul galben  foarte mult (cel alb nu-mi place), insa la cit a crescut pretul aurului, te limitezi doar la comenzi.
Insa imi place foarte mult sa lucrez cu argintul, il cunosc mai bine, stiu cum se comporta la prelucrare, il simt.

In ce mod sunt afectati bijutierii de criza financiara?

Bani mai putini pentru ceva ce nu e vital. Comenzi mai rare poate, desi pina acum nu simt criza in nici un fel.

Ce tip de bijuterii fac ca lookul unei persoane sa fie unul vulgar?

Nu stiu, banuiesc ca daca persoana e vulgara, poate sa poarte chiar margaritare si sa nu schimbe nimic. Persoana face bijuteria. Bijuteria doar atentioneaza asupra persoanei. O face vizibila…….

Ce sfaturi le-ati da tinerilor care vor sa urmeze aceasta profesie?

I-as sfatui sa invete meserie cit pot de mult. Stim ca de invatat nu o sa invatam niciodata aceasta meserie, atit e de complexa si cere enorm de mult exercitiu.
Daca mai exista vreun meserias in Romania, atunci sa-l caute si sa afle cit se poate de mult de la el. Pe cit posibil, sa studieze si in afara. Aici meseria asta e cu totul altceva, se lucreaza diferit desi baza e aceeasi. Cam asta ar fi sfatul meu. Nu prea poti sa fi autodidact in meseria asta.

T.V.A.

Puzzle

 

 

 

Asculta glasul ploii!

Sunt cuvinte ce vin din cer,

Inchise in margele mici

Ce se sparg in inimi de fier.

 

Aduna silabele din frunze,

Din nisip, petale,

Aseaza-le usor pe buze

Si asambleaza-le!

 

Ca intr-un palimpsest

La inceput ai sa citesti,

Dar o sa-ti arat

Sunt mesaje de la ingeri.

 

A.M

Concurs de skateboard

Marti, 14 aprilie, in parcul IOR din Bucuresti, va avea loc competitia de skateboard „Red Bull Local Hero Tour”. La concurs sunt asteptati cei mai buni skateri din capitala care isi vor demonstra aptitudinile la categoriile cele mai spectaculoase trickuri si cele mai inalte sarituri.

T.V.A.

Agenda concertelor rock din Bucuresti

Anul aceste se numera concertele. Numeose trupe rock vor concerta in Bucuresti si nu numai.

Astfel, The Toasters, trupa newyorkeza care a avut parte de o recunoastere international pe parcursul ultimilor 25 de ani, poposesc la Bucuresti pe 14 aprilie, in clubul Silver Church, insotiti de cei de la Deal’s Gone Bad din Chicago care isi promeaza amestecul de rocksteady, reggaes si ska.

Joi, 16 aprilie, dupa ora 20:00, la Hala, Vita de Vie va sustine un concert live alaturi de Betrayer si Jiji.

Pentru iubitorii rockului clasic, formatia Nazareth va sustine un concert in data de 26 aprilie 2009 in locatia HALA.

Trupa Americana Lividity, una dintre cele mai influente trupe din zona gore grind la nivel mondial, va sustine un concert alaturi de alte sase trupe la Bucuresti duminica, 26 aprilie, de la ora 19.00, in Fire Club.

La Sala Palatului, miercuri, 29 aprilie 2009, ora 20.00, formatia Anathema (in formula completa dupa 15 ani) promite ca va face un concert de nota 10.

Iubitorii metalului sunt asteptati si la concertul celor de la Destuction – una din trupele aflate in top 3 european alaturi de cei de la Kreator si Sodom. Evenimentul va avea loc in clubul The Silver Churc, in data de 30 aprilie

Legende din Statele Unite ale Americii, dupa aproape 20 de ani de activitate, Vital Remains vor poposi in Romania alaturi de Hour of Penance, trupa revelatie in death metalul european al ultimilor ani. Conertle vor avea loc in Cluj in Irish&Music Pub (6 mai) si in Bucuresti in Studio Martin (7 mai).

PHOENIX concerteaza la Bucuresti in Amfiteatrul Mihai Eminescu, joi, 7 mai, la ora 20.00.

Pe 16 mai 2009, Depeche Mode va concerta in Parcul Izvor din capitala, in cadrul turneului mondial „Tour of the Universe 2009″. Biletele pentru Gazon A s-au epuizat, zona din fata scenei fiind in prezent sold-out. Au mai ramas disponibile bilete in categoriile 100, 120, si 360 lei (cele VIP).

Placebo concerteaza la Bucuresti in aceasta vara, la trei ani dupa show-ul de la Arenele Romane. Placebo canta pe 21 iunie la Romexpo, in cadrul turneului de promovare al viitorului lor album, pe care il vor lansa in 2009.

Santana va concerta vara aceasta pentru prima data in Romania! Concertul va avea loc sambata, 4 iulie, in cadrul festivalului BESTFEST 2009.

T.V.A.

Badea versus CTP

Ce face omul când îi e lene? Dar lene d-aia cruntă, de n-are chef de nici un efort intelectual cât de mic. Se uită la teve, evident. Tevelizorul este omorâtorul de timp ideal pentru legume.
Uitându-se omul, adică eu, la teve zilele astea, s-a întâmplat să-l vadă pe CeTePe. De fapt, l-am văzut întâi pe nenea Hurezeanu care tocmai fusese la o dezbatere amuzantă unde fusesem şi eu, şi mi-am zis: „Hait! Ce seară ocupată are nenea Hurezeanu!” Apoi l-am văzut şi pe CeTePe, arătând ca şi cum se pregătea de externare sau de internare undeva sau de undeva: foarte slab, nebărbierit, într-un trening lălâu. Se vorbea ceva despre Becali. Neinteresant.
Ceva mai târziu s-a întâmplat să-l văd şi pe băiatul cu şpagatul, Badea, debitând şi el nişte chestii neinteresante. Printre altele, a vorbit vreo jumătate de oră despre cum era CeTePe nebărbierit şi într-un trening lălâu la apariţia televizată de mai devreme, lucru foarte adevărat dar cu desăvârşire neinteresant. Apoi a vorbit, dar mai puţin, şi despre argumentele eronate ale CeTePeului privitor la Becali, nu mai ştiu care erau.

Festivalul European de Fotografie de Nud

Ediția de anul acesta a Festivalului European de Fotografie de Nud de la Arles/ Festival Européen de la Photo de Nu o are ca invitată de onoare pe Eve Morcrette, ale cărei imagini susțin definiția pe care artista franceză o oferă când este rugată să își comenteze  fotografiile, parcă ”scrise cu lumină”:

Je photographie, c’est à dire que j’écris avec la lumière. Cette écriture est mon métier, ma passion.

Nu mai puțin impresionantă este mărturisirea obsesiei pentru experiment și  curiozitatea pentru efectele Timpului asupra trupului. Dar cel mai bun argument pe care vi-l poate oferi pentru a-i înțelege viziunea despre corp și nuditate, balansul subtil între intimitate și spectacol, e să-i vizitați site-ul personal și galeria festivalului.

Găsiți Programul de expoziții/tematicile celor mai interesanți fotografi europeni de nud pe:  www.fepn-arles.com. Succes la … înscrierea pentru ediția viitoare! Pasionați sau nu de fotografiat nuduri, sper să vă fie încântătoare vizita în grădina deliciilor fotografice!

O poezie pe zi

Nu foarte de mult, aflandu-ma intr-un mediu cultivator de cultura impreuna cu mai multi oameni decat persoane, am primit un blestem colectiv: “Sa va imbolnaviti de scris, va doresc sa va atinga si pe voi boala scrisului!”. Asa suna blestemul frumos al creatiei. Ma gasise de mult , dar cand a primit comanda de START  a lovit cu toata puterea si m-am imbolnavit subit. Setea de creatie te seaca, esti neom tot timpul, te topesti pe coala de hartie cand nu-ti gasesti cuvintele ce trebuie sa deseneze idea ta.

Cateodata ai insa atat de multe cuvinte care se invartesc ametindu-te. Atunci incepe adevarata lupta cu tine, pleci in cautarea ideilor si acasa, la trupul tau, se declara carantina.

Acum insa sunt in stadiul al doilea al bolii. S-a imbolnavit scrisul de mine, poate un virus il tine la distanta. Mi-am pierdut inspiratia. Daca pana acum ma seca creatia, acum ma seaca cautarea ei prin lumi suspendate.

Nu mai pot sa sriu, nu mai vreau sau nu mai stiu, s-au plictisit ideile de mine. Daca primul stadiu era cumplit dar dulce, al doilea iti lasa un gust amar, de aceea caut ajutor. Spune-mi care este poezia ta  de suflet, autorul tau preferat si poate vom scoate creatia din ascunzatoare. O sa incep prin a-ti lasa poezia ce descrie cel mai bine starea in care ma aflu si astept comentarii cu poeziile voastre de suflet.            

Sah

de Marin Sorescu

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-l ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Şi mă ameninţă cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-l silesc să se retragă.
Îi mai câştig câteva piese,
Dar uite, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.
-O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,
Îmi spune el.
-Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.

În spatele meu soţia, copiii,
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.

Eu îmi aprind o ţigară
Şi continui partida.

A.M

Alex Leo Serban: “Daca tot nu avem cinema popular, macar sa avem un cinema prestigios”

Profitand de interesul pe care critica internationala il acorda cinematografului romanesc, Asociatia Criticilor de Film a gazduit la Bucuresti, pentru a doua oara, seminarul « Romania on the movie map ». La intalnirea moderată de Alex Leo Serban şi Magda Mihailescu au fost prezenti atat critici romani, cat si importanti cronicari de film din strainatate: Ronald Bergan (The Guardian), Scott Foundas (LA Weekly), Dan şi Edna Fainaru (Screen International), Boyd van Hoeij (Europeanfilms.net), Yoram Allon (International Film Guide), Fabien Baumann (Positif), Jay Weissberg (Variety). Asadar, pe filmul romanesc s-a operat, s-a disecat, s-au adus laude si s-au pus in balanta perspectivele sale de dezvoltare si promivare. Ce a iesit ? Va raspunde Alex Leo Serban.

 

1.”Romania on the movie map” s-a nascut in urma interesului tot mai pregnant pe care critica internationala il acorda cinematografiei romanesti. Cum s-a desfasurat aceasta a doua editie?

 

Alex Leo Serban: Prima editie a fost intr-adevar un success, dar cea de a doua a fost mai animata. Mi se pare ca acesti 11 critici straini, care vin inclusiv din zone geografice foarte diferite, au spus cam tot ce trebuia spus despre filmul romanesc. Sigur, s-a discutat putin nesistematic, dar eu cred ca lucrurile cele mai bune ies tocmai din asemenea confruntari, premeditate pana la un punct, dar totusi spontane. S-au atins niste puncte sensibile si foarte interesante pentru filmul romanesc. Intrebarea mea de inceput a fost voit provocatoare, in sensul ca i-am intrebat daca cinematograful romanesc este supraevaluat in momentul de fata. Spiritele s-au incins de la inceput ceea ce a fost foarte bine. Asadar, si aceasta intalnire a fost un succes.

 

 2. Anul trecut, pe piata au aparut destul de multe filme romanesti, 11 la numar.Nici anul 2009 nu se lasa mai prejos. Totusi, care sunt cele mai stimulative productii autohtone ?

 

Alex Leo Serban : Din punctul meu de vedere, anul trecut nu a fost foarte reusit. Sunt convins ca anul acesta va fi mai interesant, am vazut deja cateva productii bune. Anul trecut, totul s-a jucat dupa cum am vazut si la Gala Premiilor Gopo, pe doua productii : « Boogie »  in regia lui Radu Muntean si « Restul e tacere » al lui Nae Caranfil. Anul acesta mizez pe debutul lui Adrian Sitaru cu « Pescuit sportiv », un film nu doar reusit, dar si foarte indraznet ca si formula. Sper ca la final sa se regaseasca printre castigatorii Galei Gopo de anul viitor.

 

3…si cine ar trebui sa se lase de meserie ?

 

Alex Leo Serban : Mi-ai pus o intrebare foarte dificila, cu multe capcane. Nu pot sa dau niste nume. Cred ca mai degaraba e vorba de un anumit trend al celor care ar trebui sa se lase. Acest trend este format din oameni care au avut esecuri consecutive si care nu au practic, nici succes de critica, nici succes de public, dar ei primesc in continuare bani de la CNC. Evident, ca nu putem sa contam pe bunul lor simt pentru ca unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Acestia, ar trebui prin anumite amendamente facute regulamentului CNC-ului sa nu mai primeasca. Nu doar sa nu mai primeasca, ci sa li se interzica dreptul de a mai participa. Ei pot sa faca intr-adevar film daca ii chinuie talentul, cu bani privati. Dar a subventiona in continuare niste autori totalmente neprofitabili, mi se pare, pana la urma, o forma de dispret pentru banul public.

De partea cealalta sunt bneinteles, regizorii talentati care se bucura de succes, dar mai ales de succes critic, pentru ca nici acesta nu trebuie subevaluat. Au succes printre criticii de la noi, ba mai mult, printre criticii de afara, se intorc cu premii de la prestigioase festivaluri internationale. Acestia trebuie incurajati, pentru ca daca nu avem cinema popular, macar sa avem cinema prestigios, daca nu le putem avea pe amandoua. Totusi, dintre acestea doua, eu prefer cinema-ul prestigios.

 

4. Din pacate, in Romania, Occidentul este cel care consacra, cel care lanseaza regizorii. Cum comentati acest fenomen ?

 

Alex Leo Serban :Daca vorbim de festivaluri internationale, atunci da, Occidentul este cel care consacra. Festivalurile importante, fie ca ne place, fie ca nu, ele sunt in Occident. Si ma refer la cele trei mari festivaluri de film : Cannes, Venetia si Berlin. Nu e deloc rau ca se intampla asa.De fapt, vorbim de un dublu fenomen. Pe de o parte, nu poti nici sa fii absurd si sa fii de acord cu ideea ca daca a fost premiat in strainatate, trebuie sa-ti placa si tie. Nu, fiecare este liber sa spuna ca nu i-a placut un film, desi a fost premiat si apreciat. Pe de alta parte, si asta mi se pare o forma de provincialism pe dos, adica noi vrem sa ne detasam de ce spun ei, ca sa ne incordam muschii si sa le aratam cine suntem noi. Adica, de cele mai multe ori, si asta este foarte interesant, la noi se critica tocmai acele filme care au venit de afara premiate. Si sunt criticate tocmai pentru ca au fost premiate. Povestea asta este putin cusuta cu ata alba, ceva nu este in regula.

 

5. Publicul roman nu este interesat de filmele romanesti. Ca asa stau lucrurile o dovedesc productiile de anul trecut care au numarat foarte putini spectatori in salile de cinema. La ce sa ne asteptam anul acesta ? S-a produs acea educare a publicului roman ?

 

Alex Leo Serban : Nu. Nu inca. Este un public de nisa, asta daca vorbim de filmele care merita vazute.. Iar cand vorbim de un public alcatuit din 200-300 de spectatori, este si ridicol sa-l numim film. Si este o nerusinare sa se finanteze in continuare asemenea productii. Este clar ca autorii respectivi nu au ce sa caute in cinema. Poate ca sunt geniali, dar locul lor nu este aici. Mai bine si-ar chinui talentul pe luna sau in alta parte !

 

6.Mai aveti si altceva de reprosat cinematografiei romanesti ?

 

Alex Leo Serban : Nu, doar ca m-as bucura sa fie o industrie asa cum trebuie. Deocamdata nu este, doar bajbaie !  

Diana Joicaliuc

Despre ce mai vorbim

Ai stat vreodata sa te gandesti despre ce vorbesti atunci cand te vezi cu prietenii?

Exista acele subiecte pe care trebuie sa le acoperi, indiferent de situatie: ce-ai mai facut, ce e pe la facultate, pe la serviciu. Astea-s subiectele de introducere pe care nu ai cum sa le eviti.

Exista subiectele la cald pe care trebuie sa le dezbati in momentul fierbinte: o despartire, o tragedie, o promovare.

Exista discutii “high” pe care le ai atunci cand esti foarte obosit. Oboseala ne duce cu gandul in locuri nebanuite si ne face sa vorbim despre orice tampenie: “as sta aici sa prind cand creste iarba, sa vad tot procesul”, despre piticul din gradina care are o privire sinistra, ce-ai face daca ai fi intr-o jungla sau capturat de tigani. 

Exista subiectele nostalgice: “mai tii minte betia aia”, “mai tii minte cand am fost acolo”, “mai tii minte ce faceam acum 2 ani pe vremea asta”. Toate se incheie apoteotic cu un: “heheee…ce vremuri”.

Exista discutiile serioase cand stai si analizezi coerenta si coeziunea grupului. Discutii despre schimbare, nemultumiri si imbunatatiri ce sunt necesare bunei functionari a prieteniei. 

Despre ce am vorbit in week-end cu prietenii mei:
- review-ul unei petreceri care m-a lasat cu vanatai; 
- aniversarea parintilor mei. Trebuia sa am o justificare pentru felul in care eram imbracata; 
- ce tare ca e aproape 8 si inca putem sta afara la terasa;
- ce facem dupa ce plecam de aici (asta a durat cel mai mult);  
- pe care din noi l-am omori daca am fi intr-o jungla. Care e cel mai nefolositor. De aici a inceput un adevarat talent show in care incercam sa-i convingem pe ceilalti de abilitatile noastre. 
- ce mica e pizza, cum sa ne saturam din asa ceva. Discutii despre mancare;
- bani, bani si iar bani.
- un joc savuros de killer cu minciuni si certuri;
- unde plecam in vacanta;
- multe altele de care nu-mi amintesc pentru ca eram mahmura.

Si acum, astept de la voi comentarii in care sa-mi spuneti voi despre ce ati discutat in week-end. E fascinant sa stai sa analizezi o comunicare lejera si usoara intre prieteni. Astept sa aflu despre ce vorbesc cei de varsta noastra!

Moksha

Ghidul amatorului de benzi desenate online

Pentru americani, în materie de comic strips tata lor e probabil Garfield. Care e cu desăvârşire neamuzant, dar deh, e oarecum un clasic. (Conceptul de “clasic” e lucrul acela enervant din cauza căruia am fost nevoiţi să citim torturi psihologice precum “Nicoară Potcoavă” în copilărie.) Pentru noi ăştia mai francofili, care ne pricepem mai bine, tata benzilor desenate e Pif (click pe link şi puteţi citi un număr întreg din 1969, scanat de un binevoitor). Acum nu mai facem colecţie de reviste desenate, se strică şi nici măcar nu-s ecologice. Dar există Internet, iar Internetul e plin de benzi desenate online, sau webcomics, ca să le zicem cum li se zice. Mai jos, câteva recomandări din experienţa mea personală de om cu mult timp de omorât.

Sinfest, de Tatsuya Ishida

Ingrediente: Monique cea frumoasă, Slick care o iubeşte pe Monique, un tocilar, un porc, Dumnezeu păpuşar, doi îngeri, un predicator caraghios, Satana, două diavoliţe, un satanist caraghios, un dragon, Buddha, un desenator, un câine şi o pisică. Pe căţel îl cheamă Pooch (deci, Căţel), iar pe pisică Percival, ei sunt preferaţii mei. Adăugaţi sare şi piper după gust. În fiecare zi apare o bandă desenată alb-negru, iar duminica e colorată.

Copper, de Kazu Kibuishi
Copper e un băiat de vârstă incertă, Fred e câinele lui. Copper e relaxat şi binevoitor, Fred e bolnav de paranoia şi panică. Împreună se tot lamentează despre cât sunt ei de singuri, ignorând faptul că dacă ai pe cineva căruia să-i spui în fiecare zi că eşti singur, cel mai probabil nici nu eşti.
Desenatorul face un comic nou mai rar de o dată pe lună, ceea ce e foarte enervant. Dar ele sunt extrem de foarte frumoase.

Pictures for sad children, de John Campbell
“Desenele pentru copii trişti sunt scrise şi desenate de John Campbell. Sunt destul de okay. Sunt despre un sentiment rău pe care-l ai când te simţi bine, sau un sentiment bun pe care-l ai când te simţi rău. Sunt contraindicate copiilor trişti.”
Nu mă dau în vânt după comicul în sine, dar nenea John Campbell are oareşce idei simpatice pe blogul lui, cum ar fi hourly comics, adică un fel de twitter desenat (şi deci mult mai interesant) şi seria lui de “cititorii pun o întrebare, eu desenez răspunsul”.
Mai jos, răspunsul la întrebarea unui cititor ” de ce nu-mi spune niciodată maică-mea că mă iubeşte”.

xkcd, de Randall Munroe. Webcomic de dragoste, sarcasm, matematică şi limbaj

“xkcd” nu înseamnă nimic, nu vă bateţi capul. Randall Munroe a construit roboţi pentru NASA. Asta ar trebui să spună ceva despre nivelul glumelor lui. Mai precis, unele dintre ele pot fi înţelese doar cu un manual de fizică cuantică pe genunchi. Altele, însă, ajung şi până la neuronii noştri.

Paradisul apelor

Sunt o cascada

Ce alearga continuu

spre alceva.

Condamn un vis la singuratate,

ca mai apoi să-l eliberez în ploia de vise.

Fur curcubeului trei culori

si ii inapoiez doua sperante.

Ma rog de roua

sa-mi dea si mie un fir de iarba,

dupa care il transform in salcie

si il daruiesc unui lac.

Sunt o cascadă

in cautare de izvor

A.M

Jertfa

Sufletul meu
se jertfea în fiecare poezie,
îşi aprindea candela tăcerii
şi murea un pic,
pe aripile unui vers,
ca ceara deziluziilor
topindu-se uşor pentru un vis.

Dar ai venit tu,
demon ucigător de frumos
şi-n limbi de foc
ai aruncat pe rand
un vis,
o idee,
un suflet.

Andreea Mosoiu

“Nu mi-as implanta un gadget care in doi ani s-ar demoda”

Gadget-urile reprezinta doar accesorii pentru Adrian Spinei, care lucreaza in industria software de zece ani. Functiile foto, video sau playerele implementate la telefoanele de ultima generatie i se par specialistului in IT de prisos, chiar daunatoare terminalelor, pentru ca le distrug autonomia.

1. Care sunt nebuniile tehnologice pentru care ai o slabiciune?
Daca ne referim la gadgeturi, nu pot iesi din casa fara telefonul meu mobil si MP3 player. Nu stiu daca este o “slabiciune”, ci mai mult faptul ca acestea au inceput sa faca parte din stilul meu de viata cotidian.

2. De ce functii ale telefonului mobil nu te-ai putea lipsi?

In mod evident, de functia de telefon! Folosesc in mod curent si Internetul mobil: pentru email, stiri si cititul feed-urilor RSS de la aproximativ 200 de bloguri si publicatii online. Transferul de date trebuie sa fie cat mai rapid: 3G – ideal HSDPA. Ocazional, folosesc si SMS-ul.

Nu as simti disparitia functiilor foto, video si a playerelor audio de pe telefoanele mobile, pentru simplul motiv ca sunt foarte prost implementate pe generatia actuala si distrug autonomia terminalelor. Cu acumulatoare care sa tina minim o saptamana, as reconsidera poate functia de MP3 player pe mobil.

3. Ce gadget inca neaparut ai inventa?

Nu este neaparat un gadget si nu este nici “neaparut”, in sensul in care exista deja experimente facute publice cu tehnologii de acest gen. Dar, as “inventa” si asta cat mai repede acumulatorul cu capacitate foarte mare, care sa ofere o autonomie de cateva saptamani la un telefon mobil in regim normal sau de 12-14 ore la un laptop in regim de utilizare intensiva.

4. HTC G1 de la Google sau iPhone?

Nici unul dintre aceste mobile nu raspunde in mod corect nevoilor de baza pe care eu le cer de la un telefon mobil. Dac-ar fi sa aleg neaparat, as prefera iPhone pentru ergonomia exceptionala a interfetei si pentru LCD-ul de calitate inca ne-egalata de alte mobile cu ecran tactil. HTC G1 este o prima implementare, imperfecta din multe puncte de vedere. Probabil ca pe viitor mobilele Android vor fi mai bune ca raport/calitate pret si vor avea un ecosistem software mult mai bogat decat terminalele produse de Apple.

5. Care este cel mai cool browser?

Nu stiu ce inseamna un browser web “cool”, dar din punct de vedere utilitate Firefox este de departe browserul momentului, urmat de Chrome pentru viteza si pentru modul in care functioneaza pe site-urile Google.

6. Care este amenintarea pentru Google?

Amenintarea pentru Google este tot Google. Sunt mii de oameni inteligenti care au fost incurajati sa fie creativi si care odata ce vor avansa in cariera isi vor dori mai mult decat sa fie o rotita intr-un mecanism imens. Nici nu indraznesc sa incerc sa-mi imaginez ce noi proiecte pot iesi din aceasta pepiniera.

7. Ce gadget ai propune pentru…de exemplu…un iubitor de pisici?

Un emitator de ultrasunete care sa detecteze cand pisica se apropie de canapea si incearca sa-si ascuta ghearele si sa emita un zgomot violent (dar inaudibil pentru oameni) care sa alunge pisica !
Da, am avut pisica … si canapea …

8. In cat timp gadgeturile vor face parte din corpul uman?

Se intampla deja. Daca-mi uit mobilul acasa, am senzatia ca-mi lipseste un organ vital ! Lasand gluma la o parte, nu cred ca gadget-urile vor face parte din corpul uman, ci mai degraba electronica simpla si fiabila care rezolva diferite probleme medicale. Asta se intampla deja de cel putin 20 de ani – vezi cazul pacemakerelor care se implanteaza in corp si regleaza ritmul cardiac sau al distribuitoarelor automate de insulina. Tendinta va continua probabil cu stimulatoare cerebrale pentru bolnavii de Alzheimer sau implanturi oculare pentru cei cu probleme de vedere. Altfel, eu unul nu vad avantajul direct de a-mi implanta chirurgical un gadget care in 2 ani va fi demodat.

Sursa foto: MyOwnSpunk.com

Adelina Titire

Oana Baluta:”Nu exista egalitate de sanse in Romania!”

Egalitate de şanse, discriminare pozitivă, acţiune afirmativă. Ne lovim cel mai probabil zilnic de aceste concepte şi trebuie să le avem destul de clar definite în minte ca să putem avea opinii în ceea ce le priveşte. De ce parte a baricadei eşti? Oana Băluţă, prep. univ. la FJSC încearcă să ne pună în temă:

Credeţi că există egalitate de şanse în România?

Nu cred că există egalitate de şanse în România pentru că nu vorbim în mod abstract de egalitate de şanse, ci de egalitate de şanse pe care o au anumiţi indivizi. Dar indivizii aceştia nu sunt oameni destrupşti şi asexuati, au nişte caracteristici concrete. Persoanele trebuie să se bucure de tratament egal şi de posibilităţi egale de afirmare, nu numai socială, ci si politică. Gândiţi-vă şi la educaţie. Copiii din mediul rural se bucura de aceleasi sanse de a urma o facultate comparative cu cei din mediul urban? Nu cred.

Dar ce parere aveti despre locurile de la facultati pentru copiii de etnie rromi si pentru moldoveni?

Ştiţi câte locuri sunt pentru copiii rromi? Foarte puţine. La noi e mai degrabă o problema de principiu: suntem de acord ca membrii unui anumit grup sa beneficieze de un alt tratament? Ideea este că acţiunea afirmativă e facută cu un anumit scop. În viata reala, oamenii respectivi nu se bucură de aceleaşi şanse. De aceea, s-a venit cu o politică ce tratează diferit acel grup. Educatia este foarte importantă în viata unui individ, iar statul roman uneori o recunoaste ca atare sau nu. Acţiunea afirmativă are şi măsuri bune, în măsura în care este şi monitorizată şi-ţi dai seama la final care sunt efectele. Dacă este prost gestionată, poate să aibă şi efecte adverse. Deocamdată, văd acum că sunt doar efecte adverse.

Credeţi că acţiunea pozitivă ajută la integrare?

Da, ajută la integrare pentru că este demonstrat statistic că odată ce un individ intră într-un grup care este mult mai bine pregătit şi acel individ tinde să ţină pasul cu acel grup. Este o măsură reparatorie, de stimultare, care merită să ofere şi altfel de repere pentru acea comunitate, oricare ar fi ea.

Credeţi că studenţii români înţeleg conceptul de discriminare pozitivă?

Nu prea inţeleg. De exemplu dumneavoastră aţi ales să folosiţi conceptul de “discriminare pozitivă”. E o sintagmă folosită d cei care sunt împotriva acestei măsuri. Eu folosesc “acţiune afirmativă” pentru că susţin acţiunea afirmativă în educaţie. Educaţia e foarte importantă pentru traseul individual al unei persoane. Dacă nu cunosc conceptele este pe de o parte şi vina studenţilor, dar nu numai vina lor. Evident că la noi în România acţiunea afirmativă a fost percepută eminamente negativ pentru că o seamă de intelecutali publici s-au pronunţat negativ la adresa acestei măsuri.

Ştiu că dvs predaţi un astfel de curs. Care e atitudinea studenţilor faţă de el?

Este prima dată când îl implementez, dar aş spune că sunt interesaţi, pentru că deşi e un curs facultativ, studenţii s-au înscris. Dezbaterile sunt foarte interesante. Pentru mine este o adevărată plăcere să ţin un astfel de curs pentru că mă confrunt cu reacţiile pe care le au pro şi contra faţă de acţiunea afirmativă sau discriminare pozitivă. Cred că un astfel de curs este benefic pentru că până la urmă promovează un grad mai mare de toleranţă şi de înţelegere. La nivel şcolar, curicula şcolară nu te ajută să înveţi toleranţa, să înveţi să respecţi egalitatea şanselor.

Vedeţi un astfel de curs implementat în programa liceelor?

Ar fi minunat să existe un astfel de curs în programa liceelor. E posibil să fie implementat în măsura în care se va discuta la nivel de Minister introducerea unor altfel de cursuri adică egalitate de şanse, cursuri de cultură civică, cursuri de filosofie politică care se şi facă, pentru că dacă îmi întreb studenţii dacă au făcut filosofie politică

Andra Matei