sursă foto:  www.editionq.com

Care sunt particularitatile bijuteriilor create de dumneavostra?

Cred ca formele sint foarte clare si simple; minimaliste ca limbaj dar puternice ca forma (si aici ma refer mai ales la inele).

Te-ai autodenumit „stapana inelelor” sau asa te-a numit presa?

Eu m-am autodenumit asa, mai in gluma mai in serios si asa mi-a ramas numele.

De ce inele?

Aici e o chestie complicata… Asa mi-am inceput cariera, facind inele. Primul meu proiect a fost sa fac o bijuterie ascunsa si singurul meu gind au fost inelele. Cred ca porneste si de la ce iti place tie ca persoana sa porti. Te gindesti in primul rind la tine. Plus ca imi plac miinile si pe ele vreau sa le impodobesc cel mai mult. Un inel urias si generos e tot ce poti sa ai pe mina. Bratarile nu ma fascineaza deloc desi impodobesc tot mina.

Fiecare arist are un obiect care-l inspira. Pe dumneavoastra ce anume va inspira?

Am  fost intrebata de mai multe ori ce ma inspira si am raspuns ca strafulgerarile. Poate sa fie orice care nu are directa legatura cu bijuteria sau obiectul. Un gind, o stare,dar si tot ce vad. Daca strafulgerarile nu sint intretinute cu informatie si documentare se cam sting. Important e sa iesi mult din casa, sa te uiti pe carti sa observi lucruri si sa existe perioade de crestere chiar daca sint rare. Trebuie sa inaintezi cu pasi mici dar siguri.

Care este dupa dumneavostra viitorul bijuteriei?

Bijuteria ca mestesug e din pacate pe cale de disparitie. Altfel, nu cred ca va disparea vreodata. Nevoia exista. Ori se merge pe bijuteria concept, la granita cu arta, ori exista si cea de-a doua categorie: accesoriul – pe care eu nu-l agreez cel putin ca definitie.

Care sunt proiectele la care lucrati acum?

Acum, voi avea o expozitie impreuna cu sora mea Daniela Balaneanu la galeria Anaid de seara galeriilor, pe 16 mai. Este o expozitie de pictura de data asta dar va contine si obiect, in cazul meu.
Urmatorul proiect va fi pe undeva la sfirsitul lui septembrie, inceput de octombrie, la Institutul Cultural Roman din Stockholm. O expozitie de bijuterie impreuna cu fostul meu maestru, Wolfgang Gessl si cu Vlad Andrei Gherghiceanu, orfevrieri si ei.

Cand vom vedea o noua expozitie cu bijuteriile create de dumneavostra?

In Bucuresti sau Romania, inca nu stiu. Probabil, la anul la cea de-a 3a editie Extins.

In ce magazine se gasesc actualmente bijuteriile create de dumneavoastra?

In Bucuresti bijuteriile mele se gasesc la concept store-ul Rozalb de Mura.

Care este piatra pretioasa preferata?

Cuarturile, mai ales cel roz si cristalul de stinca. Diamant neslefuit si aproape orice piatra. Cu cit le cunosti mai bine si te uiti la ele mai indelung, cu atit le indragesti mai mult.

De ce lucrezi in mod special cu argintul?

Eu am fost educata ca silversmith. Asta am studiat. As fi putut alege auraria dar de cind ma stiu mi-a placut “argintiul” si nu “auriul”. Acum insa am inceput sa indragesc aurul galben  foarte mult (cel alb nu-mi place), insa la cit a crescut pretul aurului, te limitezi doar la comenzi.
Insa imi place foarte mult sa lucrez cu argintul, il cunosc mai bine, stiu cum se comporta la prelucrare, il simt.

In ce mod sunt afectati bijutierii de criza financiara?

Bani mai putini pentru ceva ce nu e vital. Comenzi mai rare poate, desi pina acum nu simt criza in nici un fel.

Ce tip de bijuterii fac ca lookul unei persoane sa fie unul vulgar?

Nu stiu, banuiesc ca daca persoana e vulgara, poate sa poarte chiar margaritare si sa nu schimbe nimic. Persoana face bijuteria. Bijuteria doar atentioneaza asupra persoanei. O face vizibila…….

Ce sfaturi le-ati da tinerilor care vor sa urmeze aceasta profesie?

I-as sfatui sa invete meserie cit pot de mult. Stim ca de invatat nu o sa invatam niciodata aceasta meserie, atit e de complexa si cere enorm de mult exercitiu.
Daca mai exista vreun meserias in Romania, atunci sa-l caute si sa afle cit se poate de mult de la el. Pe cit posibil, sa studieze si in afara. Aici meseria asta e cu totul altceva, se lucreaza diferit desi baza e aceeasi. Cam asta ar fi sfatul meu. Nu prea poti sa fi autodidact in meseria asta.

T.V.A.

Asculta glasul ploii!

Sunt cuvinte ce vin din cer,

Inchise in margele mici

Ce se sparg in inimi de fier.

Aduna silabele din frunze,

Din nisip, petale,

Aseaza-le usor pe buze

Si asambleaza-le!

Ca intr-un palimpsest

La inceput ai sa citesti,

Dar o sa-ti arat

Sunt mesaje de la ingeri.

A.M

Marti, 14 aprilie, in parcul IOR din Bucuresti, va avea loc competitia de skateboard „Red Bull Local Hero Tour”. La concurs sunt asteptati cei mai buni skateri din capitala care isi vor demonstra aptitudinile la categoriile cele mai spectaculoase trickuri si cele mai inalte sarituri.

T.V.A.

Astfel, The Toasters, trupa newyorkeza care a avut parte de o recunoastere international pe parcursul ultimilor 25 de ani, poposesc la Bucuresti pe 14 aprilie, in clubul Silver Church, insotiti de cei de la Deal’s Gone Bad din Chicago care isi promeaza amestecul de rocksteady, reggaes si ska.

Joi, 16 aprilie, dupa ora 20:00, la Hala, Vita de Vie va sustine un concert live alaturi de Betrayer si Jiji.

Pentru iubitorii rockului clasic, formatia Nazareth va sustine un concert in data de 26 aprilie 2009 in locatia HALA.

Trupa Americana Lividity, una dintre cele mai influente trupe din zona gore grind la nivel mondial, va sustine un concert alaturi de alte sase trupe la Bucuresti duminica, 26 aprilie, de la ora 19.00, in Fire Club.

La Sala Palatului, miercuri, 29 aprilie 2009, ora 20.00, formatia Anathema (in formula completa dupa 15 ani) promite ca va face un concert de nota 10.

Iubitorii metalului sunt asteptati si la concertul celor de la Destuction – una din trupele aflate in top 3 european alaturi de cei de la Kreator si Sodom. Evenimentul va avea loc in clubul The Silver Churc, in data de 30 aprilie

Legende din Statele Unite ale Americii, dupa aproape 20 de ani de activitate, Vital Remains vor poposi in Romania alaturi de Hour of Penance, trupa revelatie in death metalul european al ultimilor ani. Conertle vor avea loc in Cluj in Irish&Music Pub (6 mai) si in Bucuresti in Studio Martin (7 mai).

PHOENIX concerteaza la Bucuresti in Amfiteatrul Mihai Eminescu, joi, 7 mai, la ora 20.00.

Pe 16 mai 2009, Depeche Mode va concerta in Parcul Izvor din capitala, in cadrul turneului mondial „Tour of the Universe 2009″. Biletele pentru Gazon A s-au epuizat, zona din fata scenei fiind in prezent sold-out. Au mai ramas disponibile bilete in categoriile 100, 120, si 360 lei (cele VIP).

Placebo concerteaza la Bucuresti in aceasta vara, la trei ani dupa show-ul de la Arenele Romane. Placebo canta pe 21 iunie la Romexpo, in cadrul turneului de promovare al viitorului lor album, pe care il vor lansa in 2009.

Santana va concerta vara aceasta pentru prima data in Romania! Concertul va avea loc sambata, 4 iulie, in cadrul festivalului BESTFEST 2009.

T.V.A.

Ce face omul când îi e lene? Dar lene d-aia cruntă, de n-are chef de nici un efort intelectual cât de mic. Se uită la teve, evident. Tevelizorul este omorâtorul de timp ideal pentru legume.
Uitându-se omul, adică eu, la teve zilele astea, s-a întâmplat să-l vadă pe CeTePe. De fapt, l-am văzut întâi pe nenea Hurezeanu care tocmai fusese la o dezbatere amuzantă unde fusesem şi eu, şi mi-am zis: „Hait! Ce seară ocupată are nenea Hurezeanu!” Apoi l-am văzut şi pe CeTePe, arătând ca şi cum se pregătea de externare sau de internare undeva sau de undeva: foarte slab, nebărbierit, într-un trening lălâu. Se vorbea ceva despre Becali. Neinteresant.
Ceva mai târziu s-a întâmplat să-l văd şi pe băiatul cu şpagatul, Badea, debitând şi el nişte chestii neinteresante. Printre altele, a vorbit vreo jumătate de oră despre cum era CeTePe nebărbierit şi într-un trening lălâu la apariţia televizată de mai devreme, lucru foarte adevărat dar cu desăvârşire neinteresant. Apoi a vorbit, dar mai puţin, şi despre argumentele eronate ale CeTePeului privitor la Becali, nu mai ştiu care erau.
Spre amuzamentul meu infinit, CeTePe a simţit nevoia să răspundă la comentariile băiatului cu şpagatul, într-un editorial foarte caraghios pe care ar fi trebuit, de fapt, să i-l trimită lui Badea pe messenger, cel mult, sau să i-l citească prin telefon. „Ascultă, Badea”, a zis cu aproximaţie Popescu, „m-am supărat foarte rău pe tine, aşa de rău încât nu numai că nu mai vorbesc cu tine în veci, dar să nu te prind că mai vorbeşti nici tu cu mine şi despre mine vreodată! Îmi plăcea de tine când mă lăudai, mi s-a părut că eşti dăştept, dar ce m-am înşelat! Ia ia-ţi tu şi laudele înapoi, ţi le dau cum ar returna o gagică inelul de logodnă când dă papucii!” CeTePe a mai adăugat şi că era nebărbierit fiindcă fusese chemat în pripă.
Spre amuzamentul meu chiar mai mult decât infinit, dacă e posibil aşa ceva, Badea a continuat disputa (da, mă uit la Badea aproape zilnic fiindcă n-am încotro, mama e fan), citind editorialul în emisiune şi punând accentul pe aspectul cel mai extrem de foarte important: cum a fost CTP chemat în pripă, dacă venirea lui era anunţată de la prânz? Nu putea să citească mama naibii crawl-ul de la Realitatea şi să se bărbierească mumos? „Normal că nu mai vorbesc cu tine, sau despre tine! Stai calm, nu mă mai joc cu tine şi nu mai eşti prietenul meu!” a mai zis, cu aproximaţie, Badea.
Acum, după umila mea părere, lucrurile stau aşa:
În primul rând, Badea (ca şi toţi ăilalţi care i-au reproşat CeTePeului ţinuta de-a lungul vremii) are un grăunte de dreptate. E adevărat că CTP e chemat ca să spună nişte păreri cu miez şi nu ca să fie zâmbăreţ şi sexy precum Simona Pătruleasa. E adevărat şi că e incorect să combaţi ideile cuiva cu menţiuni despre înfăţişare. În loc să spună simplu că CTP n-are dreptate cu Becali, băiatul de la Antenă a simţit nevoia să se ia întâi de treningul marelui (ahm, ahm) jurnalist. Dar, dar…există o etichetă a apariţiilor televizate. Cu părere de rău pentru CTP, ea chiar există. Şi trebuie respectată, altfel ne-am trezi mâine-poimâine cu oameni veniţi în pijamale, sau proaspăt ieşiţi de la duş, înfăşuraţi în prosoape, veniţi să dezbată chestiunile arzătoare ale ţării. Eu nu vreau să văd asta. Iar un aspect jalnic ca cel afişat de dl Popescu la emisiunea incriminată distorsionează mesajul: lumea nu mai ascultă vorbele oratorului, fie ele pertinente sau nu, ci se întreabă: „Ce dracu o fi păţit ăsta? Zici că l-a călcat tramvaiul!” Nu zice nimeni să arăţi ca pentru Oscaruri tot timpul, dar la tembelizor trebuie să fii măcar îngrijit.
În al doilea rând, Badea, un băiat cu vreo dooj de ani mai tinerel decât CTP, cu cel puţin 50% mai arătos, întotdeauna spilcuit în apariţiile televizate recente, e, se ştie, foarte, foarte frivol. Badea a ţinut, în trecut, emisiuni întregi despre cât de dezgustător e nu ştiu cine fiindcă e gras sau cât de dezgustătoare e nu ştiu ce femeie fiindcă a fost surprinsă într-o poză cu păr pe mâini sau la subţioară. Badea e un maniac al aparenţelor. Badea e combinat cu o fotomodelă şi simte nevoia să apară periodic în public la bustul gol cu diverse ocazii. E superficial. Dl Popescu, ca profund şi matur ce se găseşte, sau pretinde că se găseşte, nu trebuia să se coboare la nivelul lui. De fapt, mi se pare de neînţeles de ce CTP, marele ziarist, a simţit nevoia să bage în seamă vreodată, de bine sau de rău, un băiat care s-a lansat făcând şpagatul pe 2 scaune.
În fine, în al treilea rând, ambii combatanţi sunt infantili. Dacă în telenovela Traian Ungureanu vs Doru Buşcu and company era, măcar, în discuţie o chestiune deontologică serioasă, disputa „CTP în trening cu firma la vedere sau nu”e atât de jenantă, încât cei doi vedeţi de frunte ai ţării ar trebui să-şi dea palme şi să se aşeze în genunchi pe coji de nucă. Sunt un om care a auzit de multe ori de la alţii că e infantil, dar eu sunt o gagicuţă necunoscută de 20…j de ani, iar cuvântul meu n-are nici o autoritate sau importanţă, deci pot face cu el ce poftesc. Asemenea atitudine de la cei mai populari doi jurnalişti ai ţării (conform topului Zece pentru România, nu săriţi!), bărbaţi în toată firea şi cu pretenţii de inteligenţă, e cu desăvârşire caraghioasă. Păi de la ăştia să luăm noi, viitorul presei ţării, exemplu? Nu ne mai facem oameni mari în veci. Zău aşa.
A, simt nevoia să mai întreb…bă, românii ăştia nu se pot contrazice şi fără să se facă albie de porci?
Gata, am zis ce-am avut de zis, mă duc să mai lenevesc un pic. Bine că există asemenea caraghioslâcuri care să-mi condimenteze letargia.

P.S. Îi cer scuze pe această cale soră-mii că i-am uzurpat (şi eu) categoria despre leneşi în moduri mai mult sau mai puţin offtopic.

Later edit: Simona Tache e de acord cu mine, fără să ştie măcar că e de acord cu mine.

]]> http://hobbydater.wordpress.com/2009/04/09/badea-versus-ctp/feed/ 19 Nadia badeasictp http://hobbydater.wordpress.com/2009/04/07/festivalul-european-de-fotografie-de-nud/ http://hobbydater.wordpress.com/2009/04/07/festivalul-european-de-fotografie-de-nud/#comments Tue, 07 Apr 2009 19:54:06 +0000 hobbydater http://hobbydater.wordpress.com/?p=527 ]]> Ediția de anul acesta a Festivalului European de Fotografie de Nud de la Arles/ Festival Européen de la Photo de Nu o are ca invitată de onoare pe Eve Morcrette, ale cărei imagini susțin definiția pe care artista franceză o oferă când este rugată să își comenteze  fotografiile, parcă ”scrise cu lumină”:

Je photographie, c’est à dire que j’écris avec la lumière. Cette écriture est mon métier, ma passion.

Nu mai puțin impresionantă este mărturisirea obsesiei pentru experiment și  curiozitatea pentru efectele Timpului asupra trupului. Dar cel mai bun argument pe care vi-l poate oferi pentru a-i înțelege viziunea despre corp și nuditate, balansul subtil între intimitate și spectacol, e să-i vizitați site-ul personal și galeria festivalului.

Găsiți Programul de expoziții/tematicile celor mai interesanți fotografi europeni de nud pe:  www.fepn-arles.com. Succes la … înscrierea pentru ediția viitoare! Pasionați sau nu de fotografiat nuduri, sper să vă fie încântătoare vizita în grădina deliciilor fotografice!

Cateodata ai insa atat de multe cuvinte care se invartesc ametindu-te. Atunci incepe adevarata lupta cu tine, pleci in cautarea ideilor si acasa, la trupul tau, se declara carantina.

Acum insa sunt in stadiul al doilea al bolii. S-a imbolnavit scrisul de mine, poate un virus il tine la distanta. Mi-am pierdut inspiratia. Daca pana acum ma seca creatia, acum ma seaca cautarea ei prin lumi suspendate.

Nu mai pot sa sriu, nu mai vreau sau nu mai stiu, s-au plictisit ideile de mine. Daca primul stadiu era cumplit dar dulce, al doilea iti lasa un gust amar, de aceea caut ajutor. Spune-mi care este poezia ta  de suflet, autorul tau preferat si poate vom scoate creatia din ascunzatoare. O sa incep prin a-ti lasa poezia ce descrie cel mai bine starea in care ma aflu si astept comentarii cu poeziile voastre de suflet.            

Sah

de Marin Sorescu

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-l ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Şi mă ameninţă cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-l silesc să se retragă.
Îi mai câştig câteva piese,
Dar uite, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.
-O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,
Îmi spune el.
-Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.

În spatele meu soţia, copiii,
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.

Eu îmi aprind o ţigară
Şi continui partida.

A.M

Profitand de interesul pe care critica internationala il acorda cinematografului romanesc, Asociatia Criticilor de Film a gazduit la Bucuresti, pentru a doua oara, seminarul « Romania on the movie map ». La intalnirea moderată de Alex Leo Serban şi Magda Mihailescu au fost prezenti atat critici romani, cat si importanti cronicari de film din strainatate: Ronald Bergan (The Guardian), Scott Foundas (LA Weekly), Dan şi Edna Fainaru (Screen International), Boyd van Hoeij (Europeanfilms.net), Yoram Allon (International Film Guide), Fabien Baumann (Positif), Jay Weissberg (Variety). Asadar, pe filmul romanesc s-a operat, s-a disecat, s-au adus laude si s-au pus in balanta perspectivele sale de dezvoltare si promivare. Ce a iesit ? Va raspunde Alex Leo Serban.

1.”Romania on the movie map” s-a nascut in urma interesului tot mai pregnant pe care critica internationala il acorda cinematografiei romanesti. Cum s-a desfasurat aceasta a doua editie?

Alex Leo Serban: Prima editie a fost intr-adevar un success, dar cea de a doua a fost mai animata. Mi se pare ca acesti 11 critici straini, care vin inclusiv din zone geografice foarte diferite, au spus cam tot ce trebuia spus despre filmul romanesc. Sigur, s-a discutat putin nesistematic, dar eu cred ca lucrurile cele mai bune ies tocmai din asemenea confruntari, premeditate pana la un punct, dar totusi spontane. S-au atins niste puncte sensibile si foarte interesante pentru filmul romanesc. Intrebarea mea de inceput a fost voit provocatoare, in sensul ca i-am intrebat daca cinematograful romanesc este supraevaluat in momentul de fata. Spiritele s-au incins de la inceput ceea ce a fost foarte bine. Asadar, si aceasta intalnire a fost un succes.

 2. Anul trecut, pe piata au aparut destul de multe filme romanesti, 11 la numar.Nici anul 2009 nu se lasa mai prejos. Totusi, care sunt cele mai stimulative productii autohtone ?

Alex Leo Serban : Din punctul meu de vedere, anul trecut nu a fost foarte reusit. Sunt convins ca anul acesta va fi mai interesant, am vazut deja cateva productii bune. Anul trecut, totul s-a jucat dupa cum am vazut si la Gala Premiilor Gopo, pe doua productii : « Boogie »  in regia lui Radu Muntean si « Restul e tacere » al lui Nae Caranfil. Anul acesta mizez pe debutul lui Adrian Sitaru cu « Pescuit sportiv », un film nu doar reusit, dar si foarte indraznet ca si formula. Sper ca la final sa se regaseasca printre castigatorii Galei Gopo de anul viitor.

3…si cine ar trebui sa se lase de meserie ?

Alex Leo Serban : Mi-ai pus o intrebare foarte dificila, cu multe capcane. Nu pot sa dau niste nume. Cred ca mai degaraba e vorba de un anumit trend al celor care ar trebui sa se lase. Acest trend este format din oameni care au avut esecuri consecutive si care nu au practic, nici succes de critica, nici succes de public, dar ei primesc in continuare bani de la CNC. Evident, ca nu putem sa contam pe bunul lor simt pentru ca unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Acestia, ar trebui prin anumite amendamente facute regulamentului CNC-ului sa nu mai primeasca. Nu doar sa nu mai primeasca, ci sa li se interzica dreptul de a mai participa. Ei pot sa faca intr-adevar film daca ii chinuie talentul, cu bani privati. Dar a subventiona in continuare niste autori totalmente neprofitabili, mi se pare, pana la urma, o forma de dispret pentru banul public.

De partea cealalta sunt bneinteles, regizorii talentati care se bucura de succes, dar mai ales de succes critic, pentru ca nici acesta nu trebuie subevaluat. Au succes printre criticii de la noi, ba mai mult, printre criticii de afara, se intorc cu premii de la prestigioase festivaluri internationale. Acestia trebuie incurajati, pentru ca daca nu avem cinema popular, macar sa avem cinema prestigios, daca nu le putem avea pe amandoua. Totusi, dintre acestea doua, eu prefer cinema-ul prestigios.

4. Din pacate, in Romania, Occidentul este cel care consacra, cel care lanseaza regizorii. Cum comentati acest fenomen ?

Alex Leo Serban :Daca vorbim de festivaluri internationale, atunci da, Occidentul este cel care consacra. Festivalurile importante, fie ca ne place, fie ca nu, ele sunt in Occident. Si ma refer la cele trei mari festivaluri de film : Cannes, Venetia si Berlin. Nu e deloc rau ca se intampla asa.De fapt, vorbim de un dublu fenomen. Pe de o parte, nu poti nici sa fii absurd si sa fii de acord cu ideea ca daca a fost premiat in strainatate, trebuie sa-ti placa si tie. Nu, fiecare este liber sa spuna ca nu i-a placut un film, desi a fost premiat si apreciat. Pe de alta parte, si asta mi se pare o forma de provincialism pe dos, adica noi vrem sa ne detasam de ce spun ei, ca sa ne incordam muschii si sa le aratam cine suntem noi. Adica, de cele mai multe ori, si asta este foarte interesant, la noi se critica tocmai acele filme care au venit de afara premiate. Si sunt criticate tocmai pentru ca au fost premiate. Povestea asta este putin cusuta cu ata alba, ceva nu este in regula.

5. Publicul roman nu este interesat de filmele romanesti. Ca asa stau lucrurile o dovedesc productiile de anul trecut care au numarat foarte putini spectatori in salile de cinema. La ce sa ne asteptam anul acesta ? S-a produs acea educare a publicului roman ?

Alex Leo Serban : Nu. Nu inca. Este un public de nisa, asta daca vorbim de filmele care merita vazute.. Iar cand vorbim de un public alcatuit din 200-300 de spectatori, este si ridicol sa-l numim film. Si este o nerusinare sa se finanteze in continuare asemenea productii. Este clar ca autorii respectivi nu au ce sa caute in cinema. Poate ca sunt geniali, dar locul lor nu este aici. Mai bine si-ar chinui talentul pe luna sau in alta parte !

6.Mai aveti si altceva de reprosat cinematografiei romanesti ?

Alex Leo Serban : Nu, doar ca m-as bucura sa fie o industrie asa cum trebuie. Deocamdata nu este, doar bajbaie !  

Diana Joicaliuc

Exista acele subiecte pe care trebuie sa le acoperi, indiferent de situatie: ce-ai mai facut, ce e pe la facultate, pe la serviciu. Astea-s subiectele de introducere pe care nu ai cum sa le eviti.

Exista subiectele la cald pe care trebuie sa le dezbati in momentul fierbinte: o despartire, o tragedie, o promovare.

Exista discutii “high” pe care le ai atunci cand esti foarte obosit. Oboseala ne duce cu gandul in locuri nebanuite si ne face sa vorbim despre orice tampenie: “as sta aici sa prind cand creste iarba, sa vad tot procesul”, despre piticul din gradina care are o privire sinistra, ce-ai face daca ai fi intr-o jungla sau capturat de tigani. 

Exista subiectele nostalgice: “mai tii minte betia aia”, “mai tii minte cand am fost acolo”, “mai tii minte ce faceam acum 2 ani pe vremea asta”. Toate se incheie apoteotic cu un: “heheee…ce vremuri”.

Exista discutiile serioase cand stai si analizezi coerenta si coeziunea grupului. Discutii despre schimbare, nemultumiri si imbunatatiri ce sunt necesare bunei functionari a prieteniei. 

Despre ce am vorbit in week-end cu prietenii mei:
- review-ul unei petreceri care m-a lasat cu vanatai; 
- aniversarea parintilor mei. Trebuia sa am o justificare pentru felul in care eram imbracata; 
- ce tare ca e aproape 8 si inca putem sta afara la terasa;
- ce facem dupa ce plecam de aici (asta a durat cel mai mult);  
- pe care din noi l-am omori daca am fi intr-o jungla. Care e cel mai nefolositor. De aici a inceput un adevarat talent show in care incercam sa-i convingem pe ceilalti de abilitatile noastre. 
- ce mica e pizza, cum sa ne saturam din asa ceva. Discutii despre mancare;
- bani, bani si iar bani.
- un joc savuros de killer cu minciuni si certuri;
- unde plecam in vacanta;
- multe altele de care nu-mi amintesc pentru ca eram mahmura.

Si acum, astept de la voi comentarii in care sa-mi spuneti voi despre ce ati discutat in week-end. E fascinant sa stai sa analizezi o comunicare lejera si usoara intre prieteni. Astept sa aflu despre ce vorbesc cei de varsta noastra!

Moksha