Infuzie de muzica, teatru… si fotbal

I se mai spune „vitamina” sau „copilul teribil al muzicii româneşti”, dar pe scenă e un adevărat one-man-show. O combinaţie inedită între Ricky Martin, Tom Jones şi Elvis Presley, Adrian Enache se remarcă prin vivacitatea, naturaleţea şi dinamismul temperamentului său, dar şi prin talentul şi vocea care se pot mula cu uşurinţă pe orice stil muzical.


1. D-le Adrian Enache, povestiti-ne cum ati ajuns in muzica. A fost un vis de cand erati copil sau ati descoperit acest talent pe parcurs?


img_08161refAm avut încă de mic copil o atractie pentru muzică, pentru scenă. Mereu îmi uimeam părinţii cântând şlagărele vremii dupa ce luam snurul fierului de călcat pe post de microfon. Cântam toată ziua prin casă si imitam chiar interpretii vremii. Mai târziu, însă, la îndemnul părinţilor am urmat Politehnica, aceasta fiind o facultate de viitor la vremea respectvă. Despartirea de muzică nu a fost insa definitivă pentru că în timpul facultăţii am cântat în trupa rock Phoebus cu care am castigat premii importante la festivalurile de gen din ţară. Tot atunci a venit oferta băieţilor de la Compact si mi-l amintesc bine si acum pe Teo Peter care mi-a zis cu accentul lui ardelenesc dacă nu vreau să fiu solistul lor pentru că Paul Ciuci plecase în America. Cu greu am renunţat la oferta băieţilor pentru că părinţii nu m-au lăsat fiindu-le teamă că am să abandonez facultatea şi eram în primul an abia. Ei işi doreau foarte mult să termin facultatea. Între timp, am cunoscut-o pe Mihaela Runceanu care m-a sfătuit să renunţ la cariera rock, de trupă, pentru una solo. M-a văzut la un spectacol şi m-a convins să încep o carieră solo şi bine a făcut. Îi datorez foarte mult.


2. Se pare ca nu ati avut prea mult sprijin din partea parintilor in a va urma aceasta pasiune. A existat cineva care v-a sustinut si v-a incurajat?


Ba da, părintii m-au sprijinit foarte mult doar că vremurile erau altele atunci şi muzica nu reprezenta un domeniu de viitor. Ei vroiau să fac o meserie serioasă si muzica sa ramana doar un hobby iar ingineria era o bază atunci. Părinţii m-au încurajat sa continui cu muzica dovadă că nu mi-au interzis să mă ocup de ea şi m-au lăsat cu trupa dar vroiau să-mi termin facultatea, să nu abandonez studiile. Am avut noroc însă să întâlnesc nişte oameni minunaţi care m-au ajutat pe drumul asta al muzicii. Mihaela Runceanu rămâne pentru mine o persoana speciala, datorită căreia am ajuns un nume important în muzica românească. Ea este cea care m-a sustras din cariera rock şi m-a adus spre muzica pop urmând cursurile Şcolii Populare de Artă unde ea era profesoară iar compozitorul Ionel Tudor co-repetitor. O perioadă am luat lecţii de canto si de scena care m-au ajutat si ma ajuta in continuare sa fiu un artist cunoscut.


3. Cum va influenteaza muzica viata?


Muzica este de departe viaţa mea. Este mai mult decât o meserie, este o pasiune care, spre fericirea mea, a ajuns meseria din care, practic, trăiesc zi de zi. Îmi câştig existenţa din muzică pentru că e principala mea sursă de venit.


4. Care sunt momentele care v-au marcat viata si cariera?


O întâlnire care mi-a marcat existenţa este cea cu compozitorul Viorel Gavrilă în anul ’90, după ce am câştigat premiul al II-lea la festivalul Mamaia. Gavrilă este cel care a avut grijă de mine când m-am decis să plec din Galaţiul natal în Bucureşti pentru a-mi începe cariera muzicală în adevăratul sens al cuvântului. Este compozitorul care mi-a încredinţat primele piese şi care mi-a găsit prima gazdă în Bucureşti. Si pentru ca imi doream foarte mult o carieră muzicală, nu m-am lăsat până când Viorel Gavrilă nu m-a luat în studio să înregistrez primele piese, până nu m-a prezentat compozitorilor vremii, până nu m-a dus în holurile televiziunii pentru primele filmări şi până nu m-a angajat la teatrul pe care Gavrilă îl conduce. E foarte important ca la inceput de drum sa gasesti acei oameni care vad in tine potentialul si dorinta de afirmare. Am avut multă ambiţie de a reuşi în acest domeniu pentru că talentul nu este suficient, trebuie să depui multă muncă pentru a rămâne o persoană cunoscută în mintea oamenilor şi peste timp. E uşor să devii celebru în ziua de azi dar mai e greu e să menţii această glorie.


5. Povestiti-ne cateva momente inedite de la repetitii, poate chiar din culise.


Un moment remarcabil este cel trăit alături de Tom Jones la lansarea primului meu album- „E o nebunie”. Tom Jones a participat în 1996 ca invitat in recital la Cerbul de aur şi am avut bucuria de a-l avea prezent şi la lansarea albumului meu, prilej cu care am ciocnit impreuna o cupă de şampanie. Un an mai târziu, când am participat la festivalul Pamukalle în Turcia, Tom Jones cânta în recital, iar organizatorii, citind în CVul meu că Tom Jones este idolul meu, mi-au făcut o frumoasă surpriză. Astfel că în timp ce cântam publicului „Deliah”, în spatele meu a apărut chiar Tom Jones şi aşa am cântat o strofă în duet. Acesta este unul dintre cele mai frumoase momente trăite în existenţa mea de artist. Pentru mine raman niste momente de neuitat concertele in care am deschis recitalul acestor grei pentru că pe langa Tom Jones am avut bucuria sa cant inaintea Dianei Ross, Jennifer Rush si Toto Cutugno.


6. Care este activitatea dvs. actuala si ce planuri mai aveti?


Pregatesc în prezent lansarea a două albume. Primul album va fi lansat împreună cu casa de producţie OVO MUSIC şi va cuprinde melodiile lansate de-a lungul timpului care nu au apărut pe nici un album, iar cel de-al doilea album va conţine numai piese noi, de ultim sezon. La acest album lucrez cu tineri muzicieni reuniţi în trupa Agresive, care fac cele mai noi sunete în muzică. Deja piesa lansată alături de J.J, o tânără de numai 20 de ani care a trăit până acum în America face furori în cluburi. Piesa se numeşte „Its gotta be you”. În rest, activitatea muzicală se împarte între spectacolele pe care le am la teatrul Constantin Tănase şi concertele din ţară.


7. Stiu ca aveti activati si in mediul teatral. Ce puteti sa ne spuneti despre aceasta?


adrian Din 1999 sunt angajat la Teatrul „Constantin Tănase”. Debutul aici mi l-am facut prin muzicalul „Nota 0 la purtare”, alături de Aurelian Temişan cu care am fost coleg o bună perioadă la teatrul de estradă „Toma Caragiu” din Ploieşti. A fost o piesa de succes, iar spectacolul a fost televizat datorită solicitărilor din partea publicului. Pana sa ma angajez insa la teatrul din Bucuresti am fost angajat la Teatrul Majestic din Ploiesti unde alaturi de trupa condusa de Viorel Gavrila am castigat multe din festivalurile de teatru la care am participat. Am avut foarte multe spectacole impreuna. Printre cele mai cunoscute sunt piesele „A înnebunit lumea” si „Desculţ în parc”. La teatrul Constantin Tanase am intalnit un colectiv minunat impreuna cu care am facut mai multe turnee in tara si in strainatate. In 2005, în perioada octombrie-noiembrie, am participat alături de colectivul teatrului într-un turneu în  Israel cu o serie de spectacole pentru comunitatea de români de acolo.A fost un adevarat succes. Romanii ne-au asteptat cu sufletul la gura si au fost foarte incantati de spectacolele pe care le-am oferit seara de seara. Un an mai târziu, spectacolul „Magnificii la Palat”, in care am jucat alaturi de vedetele teatrului şi alţi artişti cunoscuti, a fost iarasi un succes, fiind montat de două ori la Sala Palatului din Bucureşti, precum şi în provincie. Suntem o trupa de teatru care punem foarte mult suflet si lumea simte asta. Contează mult sa canti publicului cu sufletul deschis, sa fii sincer si sa le dai ce le place.


8. Cum este Adrian Enache in afara scenei?


Sunt un om obişnuit în afara scenei, cei care ma cunosc spun că sunt un prieten de încredere, cu care poţi să discuţi orice. Imi place sa ajut oamenii aflaţi în suferinţă, copiii talentati indiferent ca o fac pe cont propriu, sau prin campanii umanitare organizate. Sunt un tip sensibil pentru că situaţiile de viaţă extreme ma emoţionează. Îmi place să citesc foarte mult şi sa fiu la curent cu tot ceea ce este nou în domeniile care mă preocupă. Sunt nonconformist şi îmi plac oamenii lipsiţi de prejudecăţi. Sunt sincer, sunt ambitios si imi place sa fiu mereu printre oameni, sa traiesc si sa ma intalnesc oriunde cu ei.


9. Care este hobby-ul dvs. preferat si de ce?


Îmi place să conduc foarte mult, îmi place tenisul, îmi plac călătoriile şi în meseria asta chiar practic mult acest hobby. Fotbalul este însă cea mai mare pasiune a mea. Am început încă din timpul facultăţii să joc fotbal, ajungand chiar până în lotul de juniori a echipei FC Galaţi. Dar pentru că începeam să acord o atenţie sporita acestei pasiuni, părinţii au pus piciorul în prag şi m-au îndreptat spre carte. Astfel ca fotbalul a rămas doar o pasiune…Asta, insa, nu m-a împiedicat să joc fotbal ori de câte ori am avut timp. Fac parte din echipa de fotbal a artiştilor, sunt chiar căpitanul acesteia. Împreună cu echipa particip la campionate mondiale dedicate artiştilor-fotbalişti, la meciuri organizate în ţară cu echipe de fotbal ale diferitelor cluburi sau echipe locale formate din ziarişti, oameni de afaceri, politicieni, etc. Meciurile de fotbal ale Naţionalei de Fotbal a Artiştilor se termină de fiecare data cu spectacole pe stadion unde canta membrii echipei, iar banii rezultaţi din vânzarea biletelor se duc de obicei pentru o cauză nobilă. Datorita pasiunii mele pentru fotbal în 1994 am lansat împreună cu Monica Anghel, Vlad Fugaru şi Aurelian Temişan imnul Campionatului de fotbal pentru echipa naţională – „Să fii cel mai bun” care a emotionat foarte mult liderii fotbalului romanesc de atunci. Mi-aduc aminte că Anghel Iordanescu care era pe atunci antrenorul nationalei ne-a zis ca jucatorii lui ar trebui sa manance mingea in teren cu astfel de imn. A fost un an bun atunci pentru echipa noastra semn ca le-a prins bine piesa. Ma bucur ca pot practica fotbalul la un nivel inalt totusi chiar daca am fost nevoit sa renunt la un moment dat.


Elena T.

Advertisements

One thought on “Infuzie de muzica, teatru… si fotbal

  1. Pingback: Blog Adrian Enache » Blog Archive » Infuzie de muzica, teatru… si fotbal

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s