Interviu cu un iubitor de Romania – pentru ca orice poveste este o carte

Mark Percival are 40 de ani şi pe ultimii 5 i-a petrecut în România, ţară în care a ales să se stabilească definitiv. Este de origine engleză şi a studiat ştiinţele politice la Londra.
În prezent, Mark Percival lucrează pentru departamentul din Bucureşti al unei firme de audit şi contabilitate. L-am ales pentru că este şi corespondent al revistei Vivid. Ceea ce înseamnă că scrie. Şi oricum, povestea unui om este mai interesantă decât o carte.
Se declară un admirator al culturii române. Greu de crezut. Şi totuşi…

Eu: Ai dat Anglia pe România. Din ţara lui Shakespeare aţi venit în ţara lui Adi de Vito şi nici nu mai vrei să te întorci. De ce?
Mark: În primul rând, România nu este numai ţara maneliştilor. La fel cum nici Anglia nu a fost monopolizată cultural de Shakespeare. Cred că românii au în general o părere destul de proastă despre ţara lor. Sigur, românii mai au şi hazul de necaz care din păcate s-a transformat într-o filozofie de viaţă. Acest lucru este bun atâta timp cât nu căutăm cu tot dinadinsul necazul. Din moment ce multe alte ţări aşa-zise din Occident au trecut prin perioade grele şi au ajuns bine acum, cred că şi România are toate şansele. Primul pas ar fi să credeţi în şansa voastră. Dacă tinerii nu cred, atunci avem o problemă. Eu însă cred, chiar dacă nu mai sunt atât de tânăr. Şi nu, nu m-aş întoarce acasă pentru că nu am cum. România este casa mea.

romaniaeu-full
Eu: Am auzit bine că Anglia nu e ţara lui Shakespeare…
Mark: Da, Shakespeare este acum un fenomen internaţional, desigur, mai apropiat de cultura anglofonă. Dar marea majoritate a englezilor nu-l cunoaşte prea bine pe Shakespeare. Se învaţă la şcoală, este una din emblemele naţionale. Dar parcă mai importantă în acest sens este Manchester United. Shakespeare rămâne o preocupare a elitei intelectuale, la fel cum şi aici cu toţii au auzit de Eminescu dar foarte puţini sunt la curent cu adevărata însemnătate a operei sale. Anglia are şi ea maneliştii ei şi nu mă refer aici neapărat la muzică. Prost-gust găseşti peste tot. De pildă vizita lui Ceauşescu în Anglia şi fastul cu care a fost primit. Acela a fost prost-gust.
Eu: Ce înţelegi prin România casa ta?
Mark: În primul rând că am descoperit aici o spiritualitate deosebită. Am mai spus asta şi nu mă ruşinez, eu am ajuns la creştinism prin ortodoxie. În Anglia nu eram deloc credincios. Ştiu că sunt multe voci aici care îi critică pe preoţi şi biserica, văzută ca o instituţie, dar până la urmă ar trebui să deschidem ochii şi să vedem că Dumnezeu are foarte puţine în comun cu situaţiile de preoţi corupţi sau acuzaţi de tot felul de lucruri. De exemplu, eu sărbătoresc Paştele după ambele date – catolică şi ortodoxă, dar nimic nu este mai profund în vreo religie decât Prohodul ortodox. Când îl ascult îmi dau seama că Dumnezeu trebuie regăsit. Anul acesta abia aştept să merg la Înviere la biserica Elefterie, acolo unde merg de obicei. Rar ţi-e dat să vezi un oraş ca Bucureştiul luminat de lumânările credincioşilor.
Eu: Să revenim la o parte ceva mai colorată a culturii. Ai declarat într-un interviul pentru postul public de radio că Phoenix este o formaţie mai profundă decât Rolling Stones. Nu te-ai pripit?
Mark: Şi am să mai spun asta. Din păcate, engleza este prima limbă a lumii la ora actuală şi aceast fapt le dă un fel de supremaţie artiştilor de limbă engleză. Dacă Phoenix ar fi cântat în engleză, la ora actuală ar fi fost mai cunoscuţi şi mai iubiţi decât Rolling Stones care, trebuie să recunoaştem, sunt mai de grabă comerciali. Un lucru interesant este acela că o cultură profundă dar marginalizată aşa cum este cea românească are o înclinaţie mai mare spre zonele adânci ale artei, spre descoperire. E o diferenţă între descoperire şi experimentare. Americanii experimentează şi caută să găsească formula cea mai uşoară de a dobândi succesul. Succesul este trecător, ceea ce rămâne este mult mai important.
Eu: Poţi spune asta şi despre alte domenii?
Mark: Desigur. Uitaţi-vă la marii oameni de spirit români care s-au afirmat în alte ţări. Să-i luăm de pildă pe Brâncuşi, Ionescu sau Eliade. Desigur, culturile în care şi-au atins maturitatea deplină au şi ele un merit. Dar cred eu, contează mai mult unde te-ai format decât unde te-ai afirmat. Observ însă că aici în România, o astfel de discuţie are tendinţa să ducă la la discuţii naţionaliste.
Eu: Ce şanse ar avea acum un artist român, să spunem un scriitor, legat de limba sa, să se afirme în Occident?
Mark: Depinde de care Occident vorbim. Dacă vorbim de Europa de Vest sau America. Este o mare diferenţă care s-a văzut şi în cazul lui Mungiu, un regizor extraordinar care m-a impresionat de la primul său film, „Occident”, cel mai expresiv după părerea mea pentru mentalitatea românului abia ieşit din comunism. Filmul „4-3-2” a fost foarte bine primit în Europa, însă nu s-a bucurat de acelaşi succes şi în America. În acest sens cred că e bine să cunoaştem limitele unei culturi şi limitele ei în sensul înţelegerii de către alte culturi. De pildă, câţiva scriitori sud-americani sau japonezi sunt bine văzuţi în Europa pentru că sunt europenizaţi cultural. Mulţi alţii ne rămân necunoscuţi pentru că, şi dacă ar fi traduşi, tot nu ne-ar impresiona prea tare. Un român, mai ales în domeniul artei, poate reuşi pe două căi, prima ar fi să înveţe un limbaj artistic cât mai general, dar aici există pericolul să-şi piardă identitatea. A doua ar fi să aibă încredere în resursele propriei culturi.
Eu: Tu poţi spune că ai reuşit în România?
Mark: Viziunea mea despre viaţă poate că e uşor diferită. Am reuşit pentru că sunt împăcat cu mine însumi. Nu vreau să par fals, o duc bine şi la suprafaţă. Am un trai decent şi practic două meserii care îmi plac. În ceea ce face un om există întotdeauna limite şi cred că marea performanţă este aceea de a le conştientiza şi de a le accepta. Însă în ce simte şi în ce gândeşte un om, cum spunem noi, „sky is the limit”.

SCA (Serban)

PS Un articol de Mark pentru citeala: http://www.vivid.ro/index.php/issue/96/page/state%20of%20the%20nation/tstamp/1226671158

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s