O poezie pe zi

Nu foarte de mult, aflandu-ma intr-un mediu cultivator de cultura impreuna cu mai multi oameni decat persoane, am primit un blestem colectiv: “Sa va imbolnaviti de scris, va doresc sa va atinga si pe voi boala scrisului!”. Asa suna blestemul frumos al creatiei. Ma gasise de mult , dar cand a primit comanda de START  a lovit cu toata puterea si m-am imbolnavit subit. Setea de creatie te seaca, esti neom tot timpul, te topesti pe coala de hartie cand nu-ti gasesti cuvintele ce trebuie sa deseneze idea ta.

Cateodata ai insa atat de multe cuvinte care se invartesc ametindu-te. Atunci incepe adevarata lupta cu tine, pleci in cautarea ideilor si acasa, la trupul tau, se declara carantina.

Acum insa sunt in stadiul al doilea al bolii. S-a imbolnavit scrisul de mine, poate un virus il tine la distanta. Mi-am pierdut inspiratia. Daca pana acum ma seca creatia, acum ma seaca cautarea ei prin lumi suspendate.

Nu mai pot sa sriu, nu mai vreau sau nu mai stiu, s-au plictisit ideile de mine. Daca primul stadiu era cumplit dar dulce, al doilea iti lasa un gust amar, de aceea caut ajutor. Spune-mi care este poezia ta  de suflet, autorul tau preferat si poate vom scoate creatia din ascunzatoare. O sa incep prin a-ti lasa poezia ce descrie cel mai bine starea in care ma aflu si astept comentarii cu poeziile voastre de suflet.            

Sah

marin-sorescude Marin Sorescu

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-l ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Şi mă ameninţă cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-l silesc să se retragă.
Îi mai câştig câteva piese,
Dar uite, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.
-O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,
Îmi spune el.
-Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.

În spatele meu soţia, copiii,
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.

Eu îmi aprind o ţigară
Şi continui partida.

A.M

Advertisements

8 thoughts on “O poezie pe zi

  1. mie imi place mult Lucian Blaga, nu imi vin in minte acum niste versuri dar promit ca alerg repede sa deschid o carte sa mai citesc cate ceva:)

  2. Poetul român preferat de mine e Dimitrie Stelaru, însă cred că-i mai potrivit să continuăm cu un alt poem excelent al lui Marin Sorescu:

    DACĂ NU CER PREA MULT

    – Ce-ai lua cu tine,
    Dacă s-ar pune problema
    Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
    Ca să ţii nişte cursuri?
    – O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
    Dacă nu-ţi cer prea mult.
    – Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
    Te-ar ţine de vorbă,
    Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
    Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
    – Te implor, taie-mi cartea,
    O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
    O sticlă de vin şi-o femeie.
    Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
    – Ceri prea mult.
    Ce-ai dori să iei cu tine,
    Dacă s-ar pune problema
    Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
    Ca să ţii nişte cursuri?
    – O sticlă de vin şi-o femeie,
    Dacă nu cer prea mult.
    – Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
    E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
    – Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
    Mai bine tăiaţi-mi vinul,
    Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
    Inspirându-mă din ochii iubitei.
    Tăcere, minute lungi,
    Poate chiar veşnicii,
    Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
    – Ce-ai dori să iei cu tine,
    Dacă s-ar pune problema
    Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
    Ca să ţii nişte cursuri?
    – O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
    – Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
    – Atunci taie-mi mai bine cursurile,
    Taie-mi iadul şi raiul,
    Ori totul, ori nimic.
    Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
    Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
    Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
    Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
    Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
    Cum să suport eu drumul şi diferenţele
    De temperatură, luminozitate şi presiune
    Dintre rai şi iad,
    Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?

    😀

  3. Eu votez pentru Nichita Stanescu:

    Poem

    Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
    şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
    nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
    de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…

  4. Poemul ăla al lui Nichita a fost degradat pe vecie de faptul că Adrian Mutu l-a numit poezia lui preferată scrisă de Eminescu. Acum toţi cocalarii îl repetă. Bietul Nichita.

  5. am si eu ceva pentru voi:

    Vei plânge mult ori vei zâmbi?

    Eu
    nu mă căiesc,
    c-am adunat în suflet şi noroi-
    dar mă gândesc la tine.
    Cu gheare de lumină
    o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
    că sufletul mi-aşa curat,
    cum gândul tău il vrea,
    cum inima iubirii tale-l crede.
    Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
    Vei plânge mult ori vei zâmbi
    de razele acelei dimineţi,
    în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
    “Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

    Lucian Blaga

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s