Image
4

Puzzle

 

sany0405

Asculta glasul ploii!

Sunt cuvinte ce vin din cer,

Inchise in margele mici

Ce se sparg in inimi de fier.

 

Aduna silabele din frunze,

Din nisip, petale,

Aseaza-le usor pe buze

Si asambleaza-le!

 

Ca intr-un palimpsest

La inceput ai sa citesti,

Dar o sa-ti arat

Sunt mesaje de la ingeri.

A.M

8

O poezie pe zi

Nu foarte de mult, aflandu-ma intr-un mediu cultivator de cultura impreuna cu mai multi oameni decat persoane, am primit un blestem colectiv: “Sa va imbolnaviti de scris, va doresc sa va atinga si pe voi boala scrisului!”. Asa suna blestemul frumos al creatiei. Ma gasise de mult , dar cand a primit comanda de START  a lovit cu toata puterea si m-am imbolnavit subit. Setea de creatie te seaca, esti neom tot timpul, te topesti pe coala de hartie cand nu-ti gasesti cuvintele ce trebuie sa deseneze idea ta.

Cateodata ai insa atat de multe cuvinte care se invartesc ametindu-te. Atunci incepe adevarata lupta cu tine, pleci in cautarea ideilor si acasa, la trupul tau, se declara carantina.

Acum insa sunt in stadiul al doilea al bolii. S-a imbolnavit scrisul de mine, poate un virus il tine la distanta. Mi-am pierdut inspiratia. Daca pana acum ma seca creatia, acum ma seaca cautarea ei prin lumi suspendate.

Nu mai pot sa sriu, nu mai vreau sau nu mai stiu, s-au plictisit ideile de mine. Daca primul stadiu era cumplit dar dulce, al doilea iti lasa un gust amar, de aceea caut ajutor. Spune-mi care este poezia ta  de suflet, autorul tau preferat si poate vom scoate creatia din ascunzatoare. O sa incep prin a-ti lasa poezia ce descrie cel mai bine starea in care ma aflu si astept comentarii cu poeziile voastre de suflet.            

Sah

marin-sorescude Marin Sorescu

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-l ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Şi mă ameninţă cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-l silesc să se retragă.
Îi mai câştig câteva piese,
Dar uite, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.
-O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,
Îmi spune el.
-Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.

În spatele meu soţia, copiii,
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.

Eu îmi aprind o ţigară
Şi continui partida.

A.M

1

Paradisul apelor

Sunt o cascada

Ce alearga continuu

spre alceva.

Condamn un vis la singuratate,

ca mai apoi să-l eliberez în ploia de vise.

Fur curcubeului trei culori

si ii inapoiez doua sperante.

Ma rog de roua

sa-mi dea si mie un fir de iarba,

dupa care il transform in salcie

si il daruiesc unui lac.

Sunt o cascadă

in cautare de izvor

A.M

2

Jertfa

Sufletul meu
se jertfea în fiecare poezie,
îşi aprindea candela tăcerii
şi murea un pic,
pe aripile unui vers,
ca ceara deziluziilor
topindu-se uşor pentru un vis.

Dar ai venit tu,
demon ucigător de frumos
şi-n limbi de foc
ai aruncat pe rand
un vis,
o idee,
un suflet.

Andreea Mosoiu

0

Poet ca toti poetii

dsc011823
Pentru a afla cat mai multe despre poezie si modul ei de a se naste am ales sa stau de vorba cu Bogdan Dragomir, poet ce a intrat in aceasta lume a creatiei la 15 ani cu volumul de versuri “Cadere de ingeri”. O introducere elaborata ar fi de prisos, avand in vedere ca poetul se reprezinta prin faptele lui si atata tot.

1. Ce te-a determinat sa scrii poezie?

Sincer, nu stiu sa identific cauza exacta a acestui determinism. Probabil este vorba despre o necesitate nascuta dintr-un dezechilibru, dintr-o “maladie a spiritului”, dupa cum spunea Noica; o necesitate ce isi pretinde o saturatie. Insa, aceasta saturatie, adica efortul acesta de a te recuperare prin scris, este intotdeauna partiala, incompleta, cu rest. Restul asigura permanenta necesitatii. Probabil aceasta este si argumentul pentru care scriitura, sub toate manifestarile ei, este inepuizabila istoric- chiar si cu riscul de a se repeata.

2. Care sunt motivele care te opresc doar la poezie? Ai incerca sa scrii si alceva?

Momentan, scriu exclusiv poezie. Nu am o motivatie clara pentru aceasta “decizei”, intrucat nu sunt pe deplin responsabil de ea.
Exista si un soi de conditionare nemotivata intre ceea ce spui si modul in care spui. Problema putintei de a scrie si a modului de a scrie sunt cu necesitate probleme ale limbajului. Limbajul articuleaza existenta proxima, o asaza, iar limba este cea care face cu putinta “racordarea” la timp. Limba in general, si limbajul in particular, intemeiaza existenta atat ca virtualitate, cat si ca materialitate. Astfel privind lucrurile, poezia veritabila este cea care forteaza cel mai mult limitele limbajului, adica limitele existentului. Asadar, putinta de a scrie si altceva ramane la bunavointa limbajului, la capabilitatea lui de a satisface “doleantele” mai multor genuri de rostire.

3. Ce definitie dai tu poeziei?

Pentru mine, poezia este cea care neantizeaza imposibilitatea, limita. Ca atare, ea este insasi posibilitatea, intrucat se prezinta atat extensiunea cat si intensiune a limbajului. Poezia (ca forma ideala) o inteleg ca pe un pozitiv indivizibil.

4. Prin creatiile tale, ce consideri ca ai adus nou in poezie?

Problema noutatii este ceva mai dificila, este discutabila. As prefera sa reformulez intrebarea, daca mi se permite, astfel : Prin ce se individualizeaza poezia ta, care este diferenta ei specifica? La o intrebare ca aceasta pot da un raspuns. Pai … cred ca se individualizeaza prin sintaxa si semantica, iar diferenta ei specifica consta in faptul ca este exclusiv o problema de limbaj, o poezie care isi doreste spasmatic sa descopere limba pre-babelian, iar in aceasta incercare incordata, ajunge sa fie o poezie schizoida atat ca forma cat si ca mesaj.

5. Cu rima sau fara rima?
Fara rima
6. Clasicism sau modernism?
Modernism
7.Ce parere ai despre impactul jurnalismului in scrierile literare?

Cred ca cele doua ar trebui sa fie autonome una fata de cealalta, intrucat, ambele au anumite rigori si cerinte constituionale. “Pledez” pentru neamestecul jurnalismului in literatura.

8. Crezi ca temele abordate in poezie, pot avea impact asupra cititorilor?

Conceptul de cititori are o extensiune mult prea mare. Probabil asupra unui segment restrans (chiar foarte restrans) de cititori, da. De ce?…Deoarece poezia mea este neemotiva, fragmentara, mesajul este transmis cu dificultate, apare si dispare, tematica este variabila chiar si in interiorul aceluiasi poem, tehnica “antinomiilor transfigurate” ingreuneaza decriptarea mesajului, este predominant imagistica, este complet alienta de actualitatea poetica. Iata cate motive pentru care poemele mele nu merita sa fie citite.

9. Cum comentezi initiativa hobby dater, de a face sa se intalneasca intre ei oameni care nu se cunosc dar care sunt legati printr-o pasiune comuna?

Din punctual meu de vedere, incercarea de a realiza un dialog tematic intre oamenii ce se afla sub acelasi unghi de incidenta, este apreciabila. Cred ca, in general, un demers inspre comunicare nu poate sa fie altfel decat construcitiv.

A.M

0

Vise ofilite

Se ofilesc visele
Pe cararea singuratatii
Odata cu ciresii
Adormiti in ploaie.

Aroma lor alearga spre alt taram,
unde florile pot canta si iarna
pentru ca viata
e in fiecare suflare a vantului.

Se vor mai intoarce oare?
Lumea lor mi-e intangibila
Sa le astept in intuneric?
Sigur vor gresi drumul…

Imi ramane doar
Sa le aprind un far pe cararea sperantelor

Se spune ca visele nu ti se dau fara puterea de a le implini. Iti place poezia? Scrii si tu? Te astept aici sa aprindem niste faruri impreuna.

Andreea Mosoiu